POVESTEA NOASTRĂ

 

Suntem doi tineri îndragostiți unul de celălalt, inexplicabil mai mult acum decât am fost în prima zi.

Ne-am cunoscut  pe internet cu ajutorul unei prietene care ne-a ajutat să facem schimb de id-uri, în era în care nu exista  Facebook și lista de prieteni era mică, exclusivistă și cu prieteni reali. Fiind un cerc restrâns am avut timp să observăm că după miezul nopții eram printre puținii care mai erau online și am început să comunicăm destul de repede și destul de mult.

Ne-a placut faptul că nu ne scriam fraze scurte și prescurtate cum este moda pe internet, ne-a plăcut că nu vedeam dezacorduri sau greșeli gramaticale în frazele celuilalt.

După asta, povestea a decurs amețitor, furtunos, ca în filmele cu happy end. Ne-am întâlnit și acea chimie obligatorie în orice cuplu s-a produs. Universul s-a limitat brusc la noi doi. Am vorbit ore în șir la telefon și am trecut amândoi la același operator de telefonie mobilă deoarece minutele nu ne erau suficiente și nelimitatul între rețele era un vis îndepărtat. Zilele păreau foarte scurte când ne întâlneam și foarte lungi când nu ne vedeam. În doua săptămâni, noi ne planificam Revelionul hai hui prin capitale din Europa, și după nici două luni locuiam împreună și așa se întâmplă și în prezent.

După un an am auzit timid întrebarea: „Vrei să fii logodnica mea?”. A sunat copilăresc, așa cum sună acele întrebări din generală când te întreabă un coleg: „Vrei să fii prietena mea?”. Dar așa cum a fost am acceptat, am consolidat cererea cu un inel și am continuat să ne bucurăm de câte lucruri avem în comun și de câte lucruri putem face împreună.

După doi ani am auzit și întrebarea „Vrei să fii soția mea?” în locul unde am visat mereu că ar fi minunat să se întâmple asta, dar niciodată nu mi-am permis să spun în cuvinte acest vis. A fost pur și simplu „oau” pentru mine să aud întrebarea asta la Vatican, loc ce pentru mine are o semnificație deosebită și unde, mi-am dorit dintotdeauna să ajung. Să fiu cerută de soție aici, fără să fi vorbit niciodată despre acest vis cu nimeni mi s-a parut cel mai frumos lucru care se putea întâmpla. E ca și cum un vis se transformă dintr-o dată în realitate și cine a trăit așa ceva înțelege perfect sentimentul, iar cine încă nu, va înțelege la momentul respectiv, căci sunt convinsă că fiecare avem momentul nostru în care viața capătă un alt sens și visele devin realitate. Răspunsul la întrebare a fost simplu, sincer și din tot sufletul: „da”. De atunci am spus tuturor și o voi spune mereu să nu renunți niciodată să visezi, să nu renunți niciodată să speri oricât de nebunesc și imposibil ți s-ar părea visul pe care îl ai.

Am consolidat și această cerere cu un inel și am promis că în fiecare an o vom celebra cu alt și alt inel până vom reuși să ajungem și în fața altarului și poate și după aceea. Privim inelele ca pe niște simboluri și chiar dacă simbolurile își schimbă fața este important să rămână intactă relația ce o semnifică.

Nu o să precizăm cât timp a trecut de atunci, căci tocmai ce am spus în frazele de mai sus că suntem doi tineri și așa inteționăm să rămânem cât mai mult timp, chiar și atunci când buletinele ne vor contrazice.

Mai veche decât relația noastră este relația dintre Eduard și fotografie, iar eu nu am fost geloasă pe vechea lui relație niciodată.

L-am încurajat să perfecționeze ceea ce știa, să aprofundeze cât mai mult din tainele fotografiei și să continue să ofere amintiri frumoase celor care iubesc și apreciază această artă. Și era normal să “fur” puțin din cunoștințele lui în domeniul foto și să ne unim forțele să putem oferi amintiri de calitate.

În ceea ce facem punem mult suflet și ne dorim să priviți cu drag albumele voastre și să aveți cuvinte de laudă pentru fotografi. Ne dorim, și facem tot ceea ce ține de noi, ca voi să fiți  încântați de noi ca și oameni, de noi ca și fotografi și de ceea ce reușim să surprindem la voi și să transformăm în amintiri frumoase.

Cam atât ar fi de spus despre noi. Am dorit să vă spunem povestea noastră, pentru că și noi înainte de a fi fotografi suntem un cuplu ca și voi și facem cu mult drag ceea ce facem și ne face plăcere să vă cunoaștem, să vă ascultăm povestea și să vă oferim amintiri care să vă reprezinte.

Aceștia suntem noi, cei care, la fiecare final de poveste vă transmit,

Pupici încărcați cu fericire!

Tony&Edy